Istoria mănăstirii
Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” (Facerea 1,3).
Facerea mănăstirii
„Te afli într-o încăpere întunecată şi vrei să alungi întunericul dând din mâini, dar întunericul nu aşa se risipeşte”, spune Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul. „Deschide fereastra ca să intre lumina, şi doar atunci se va risipi întunericul. Lumina e cea care alungă întunericul.”
Din dor de lumină, de-a lungul veacurilor, mii de oameni s-au hotărât să îşi afierosească întreaga viaţă Celui ce a făgăduit: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.
Înţelegând că monahismul are cheia de la cămara cea de nuntă în care vine Mirele Hristos, câteva suflete au lăsat lumea și au venit în locul hărăzit lor de Dumnezeu, pe Valea Trotuşului, între Munţii Ciucului şi Tarcăului, în judeţul Bacău. Aşa a luat ființă Sfânta Mănăstire „Adormirea Maicii Domnului” Diaconeşti.
Ctitorirea mănăstirii
În anul 1998, cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Eftimie al Romanului, s-a început ridicarea locașului prin bunăvoința preotului paroh de atunci, Părintele Viorel Anăstăsoaie și a familiei sale, precum și prin truda localnicilor binecredincioşi (familiile Bran și Merlușcă).
În anul 2000 s-a încheiat construcţia primului corp de chilii, care cuprinde și un paraclis închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sfinţirea paraclisului, precum şi a locului pentru biserica mare a fost săvârşită pe 17 septembrie 2000 de către Înaltpreasfinţitul Ioachim al Romanului şi Bacăului, pe atunci Arhiereu vicar, cu un sobor numeros de preoţi, piatra de temelie fiind pusă de Maica Stareţă Teodora Stativă şi Ieromonahul Amfilohie Brînză.
În anul 2001 a fost rânduită Stareţă a obştii monahia Evloghia Chirvase. Sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, crescând numărul de vieţuitoare, s-a lărgit treptat și ansamblul de clădiri al mănăstirii. În anul 2002 au început lucrările pentru ridicarea bisericii mari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica este construită din lemn, în stil moldovenesc, îmbrăcată în draniţă şi încinsă cu un brâu de piatră albă.
În decursul anilor, s-au mai construit al doilea corp de chilii, prevăzut la mansardă cu un atelier de pictură, clopotniţa, trapeza mare, iar între anii 2013 – 2017 s-a ridicat ansamblul monastic din poiana mănăstirii.
În anul 2021, pe 20 noiembrie, a fost sfințită bisericuța de lemn din noul ansamblu, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Biserică și al Sfintelor de mir purtătoare, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului.
Lucrările continuă şi în prezent cu consolidarea, reabilitarea și pictura bisericii mari, stabilizarea terenului și refacerea primului corp de chilii, precum și cu îmbunătățirea drumului de acces şi alte amenajări necesare.
Rânduiala mănăstirii
Rânduiala slujbelor cuprinde zilnic cele şapte Laude şi Dumnezeiasca Liturghie, precum şi Paraclisul Maicii Domnului sau al sfântului prăznuit. În afara acestora, în biserică se citește Psaltirea, iar slujirile, potrivit tradiției monahale, se împletesc cu rostirea rugăciunii lui Iisus, după cuvântul Avvei Dorotei, „monahul să își întindă un picior spre slujire, iar pe celălalt să-l țină nemișcat în rugăciune“.
Din recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru această sfântă chemare, monahiile au căutat să cunoască bogăţia Tradiţiei Ortodoxe şi să trăiască monahismul aşa cum l-au predanisit Sfinţii Părinţi.
Printre rucodeliile mai însemnate ale obştii se numără pictura bizantină, muzica psaltică, precum și icoane litografiate după modele zugrăvite în atelierul de pictură al mănăstirii și câteva colecții de cărți. Între acestea, cele mai cunoscute sunt „Cărţile pătimirii” – mărturiile vii ale celor ce au pătimit în temniţele comuniste, „Cărţile bucuriei” – cu poveşti şi poezii pentru copii scrise sau traduse de maici, şi „Cărţile isihiei” – vieţi de sfinţi, cărţi scrise de sau despre mari Părinţi ai Ortodoxiei contemporane.
Dorind să slujească Domnului şi oamenilor, întâi de toate prin rugăciune şi Jertfa cea fără de sânge a Sfintei Liturghii, iar apoi, după talantul primit, prin cuvânt, culoare şi cântare, obştea aduce smerită mulţumire pentru toate Maicii Domnului, Stăpâna şi ocrotitoarea Mănăstirii Diaconeşti, cerându-i în toată vremea mijlocirea la Hristos pentru întreaga lume.
Fie să devenim cu toţii mici făclii care să răspândească în lume Lumina lui Hristos!
