Sfântul Nichifor Leprosul
Tropar. Glas 1.
Locuitor pustiului…
(Της ερήμου πολίτης).
Pe vlăstarul Cretei
și pilda răbdării
Cel ce-n trup jugul bolii
fără cârtire a suferit
Cu laude să-l cinstim
cei credincioși
Pe cel ce biruit-a pe vrăjmaș,
Lui Nichifor slăvitul neîncetat
Cu cuviință să-i strigăm:
Bucură-te, icoană a răbdării!
Bucură-te, podoaba monahilor!
Bucură-te, cel în întristări
grabnic ajutător!
Glas 5.
Pe Cuvântul cel împreună…
(Τóν συνάναρχον Λóγον).
Sufleteasca mea lepră,
Nichifor, rogu-mă,
cu rugăciunile tale
să-mi curățești,
căci având· îndrăzneală
la Părintele luminilor,
doctorul blând și milostiv,
îi ajuți pe cei ce vin
să-ți ceară cu umilință
sănătatea cea sufletească
și izbăvirea
de trupeștile boli.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 3 decembrie 2012, fiind stabilită ca dată de prăznuire, 4 ianuarie.
Sfântul Nichifor Leprosul
Tropar. Glas 1.
Locuitor pustiului…
(Της ερήμου πολίτης).
Pe vlăstarul Cretei
și pilda răbdării
Cel ce-n trup jugul bolii
fără cârtire a suferit
Cu laude să-l cinstim
cei credincioși
Pe cel ce biruit-a pe vrăjmaș,
Lui Nichifor slăvitul neîncetat
Cu cuviință să-i strigăm:
Bucură-te, icoană a răbdării!
Bucură-te, podoaba
monahilor!
Bucură-te, cel în întristări
grabnic ajutător!
Glas 5.
Pe Cuvântul cel
împreună…
(Τóν συνάναρχον Λóγον).
Sufleteasca mea lepră,
Nichifor, rogu-mă,
cu rugăciunile tale
să-mi curățești,
căci având
îndrăzneală
la Părintele luminilor,
doctorul blând
și milostiv,
îi ajuți pe cei ce vin
să-ți ceară cu umilință
sănătatea cea
sufletească
și izbăvirea
de trupeștile boli.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 3 decembrie 2012, fiind stabilită ca dată de prăznuire, 4 ianuarie.
Sfântul Nichifor, pe numele său de mirean Nicolae, s-a născut în insula Creta, în satul Serikári, în anul 1890. Din îngăduinţa lui Dumnezeu, a rămas orfan de mic, iar la vârsta de treisprezece ani i-au apărut pe trup primele semne ale leprei. În acea vreme, cei care sufereau de această boală erau izolaţi pe insule. La început, tânărul a încercat să se ascundă, fugind în Alexandria.
Tânărul Nicolae în Alexandria
Însă boala a avansat, iar la sfatul unui arhiereu, s-a dus în insula Hios, unde se găsea un așezământ pentru leproși aflat în grija ieromonahului Antim (Sfântul Antim din Hios).
Pentru râvna și dragostea lui de Dumnezeu, Nicolae a primit de la Sfântul Antim schima monahală cu numele Nichifor. Suferinţa trupească nu a fost o piedică în a păstra cu multă acrivie rânduiala monahală, în desăvârșită ascultare faţă de povăţuitorul său. Întreaga viaţă a răbdat cu doxologie chinurile mucenicești pricinuite de boală. Deși trupul lui s-a schimonosit, prin nevoinţa sa, Cuviosul Nichifor a ajuns după asemănarea lui Dumnezeu. Perioada petrecută în insula Hios a fost pentru el un prilej de sporire duhovnicească.
În anul 1957, așezământul din Hios a fost închis, iar toţi pacienţii au fost transferaţi la Așezământul „Sfânta Varvara” din Atena. Sfântul Antim i-a trimis o scrisoare părintelui slujitor al așezământului, Părintele Evmenie Saridákis (astăzi Sfântul Evmenie, prăznuit la 23 mai), în care îl roagă să se îngrijească în chip deosebit de „comoara pe care o trimite Preasfânta”, pentru că mult se va folosi de Cuviosul Nichifor.
Sfântul Evmenie Saridákisos
Astfel, Părintele Evmenie l-a îngrijit cu multă dragoste, devenindu-i fiu duhovnicesc. Boala avansase mult, iar Cuviosul era ţintuit la pat. Cu toate acestea, nu a contenit să se jertfească pe sine și să aducă mângâiere tuturor celor care îi cereau binecuvântarea și sfatul. Este cunoscut faptul că, într-o noapte, Părintele Evmenie l-a văzut pe Cuviosul Nichifor în timpul rugăciunii înălţat de la pământ, cu chipul plin de lumină.
Cuviosul Nichifor la sfârșitul vieţii
Pe 4 ianuarie 1964, Cuviosul Părintele nostru Nichifor și-a deschis ochii spre veșnicie.
Sfântul Nichifor și-a vădit încă și mai mult îndrăzneala către Dumnezeu și darul facerii de minuni în timpul pandemiei.
Minuni ale Sfântului Nichifor
Vă voi povesti ceva ce s-a petrecut în familia mea. Vara trecută, fiul meu Anastasie a suferit un accident grav. Pe când făcea scufundări în mare, s-a lovit la cap sub apă, și-a fisurat coloana cervicală și a rămas cu totul paralizat. L-am dus de urgenţă la spital, însă operaţia pe care i-au făcut-o doctorii n-a reușit. Neplăcutele vești au ajuns îndată la rudele, prietenii și clienţii mei. Mergeam zilnic la spital. Într-o zi, mi-a telefonat o clientă, doamna Maria, și mi-a spus: „Vreau să îl vizitez pe Anastasie și să îi aduc și sfintele moaște ale Cuviosului Nichifor Leprosul”. Am așteptat cu bucurie momentul vizitei ei, căci o preţuiesc foarte mult. Când am intrat în camera lui Anastasie, doamna Maria l-a salutat și au vorbit despre accident. După câteva minute i-am spus că doamna Maria a adus și sfintele moaște ca să se închine și să îl roage pe sfânt să-l tămăduiască.
Când le-am apropiat de capul fiului meu ca să le sărute, s-a simţit o plăcută mireasmă. Cumnata mea, care stătea lângă mine în colţul camerei, m-a privit uimită în ochi, întrebându-mă: „Ai simţit vreo mireasmă?”. I-am răspuns că nu, iar ea m-a privit cu nedumerire. După ce s-a închinat Anastasie, ne-am închinat și noi. Doamna Maria ne-a spus că ne lasă sfintele moaște timp de trei zile. Le-am așezat la căpătâiul lui Tase și am ieșit, căci era epuizat și voia să doarmă. Eu intram des în cameră ca să văd ce face.
Într-una din zile, fiul meu a deschis ochii și m-a întrebat: „Tată, cine este acest părinte care îmi masează picioarele?”. Mirat, i-am răspuns: „Nu e nimeni. Dormi!”. Însă el mi-a zis iarăși: „Uite, acolo este. Nu-l vezi?”, arătând spre picioarele lui. Apoi a adăugat: „Ah, a plecat”. M-au trecut fiori la auzul acestor cuvinte. Aceasta se petrecea în vara anului 2009, la începutul lunii iulie.
Faptul l-a confirmat și sora mea, care de câte ori citea Paraclisul Sfântului Nichifor pentru însănătoșirea lui Tase, simţea o puternică mireasmă izvorând din sfintele sale moaște.
Cu ajutorul Sfântului Nichifor, Tase al nostru s-a făcut bine, iar acum se află în Germania pentru fizioterapie. Întotdeauna voi mulţumi din inimă și voi da slavă Sfântului pentru marele bine pe care l-a făcut fiului meu.
(Arhimede Teodorodis)
Cândva, maica Evsevia, care se îndeletnicește cu zugrăvirea icoanelor, și-a fracturat mâna dreaptă chiar atunci când am primit comanda să pictăm catapeteasma Bisericii Sf. Partenie din Lampsakos. Într-o seară din perioada în care a trebuit să stea cu mâna în ghips, a ascultat la postul de radio al Bisericii Pireului viaţa și minunile Sfântului Nichifor, după care cu zdrobire de inimă l-a rugat să o tămăduiască, făgăduindu-i că îi va picta icoana. În aceeași clipă și-a putut mișca degetele de la mână fără să simtă vreo durere. Apoi, cum a scos ghipsul, mâna i s-a tămăduit întru totul după numai două ședinţe de fizioterapie și a început să picteze catapeteasma. Îndată după aceea și-a ţinut și făgăduinţa.
(Monahia Agni, Egumena Mănăstirii Născătoarea de Dumnezeu Eleúsa)
Domnul Fanurie din Peristeri își dorea să meargă în Sfântul Munte, dar nu i se dădea concediu de la serviciu. Deoarece citise de curând cartea despre Cuviosul Nichifor, l-a rugat o zi întreagă să îl ajute în această problemă. Noaptea l-a visat întocmai cum este zugrăvit în icoană că îi zicea: „Nu te necăji, copilul meu, te voi ajuta!”. A doua zi la serviciu l-au înștiinţat că îi vor da zece zile de concediu, cu toate că înainte îl refuzaseră cu vehemenţă. Domnul Fanurie a mers pentru o săptămână în Sfântul Munte, iar când s-a întors, i-a telefonat Părintelui Simon și i-a mărturisit plângând ce a făcut Cuviosul Nichifor pentru el, nevrednicul și păcătosul.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!