Mănăstirea Diaconești a primit două odoare de mare preț: icoana Maicii Domnului „Vimatárissa” („Altărița”) – pe 21 august 2018, și Crucea Sfântului Constantin cel Mare – pe 14 decembrie 2022. Amândouă sunt copii ale odoarelor din Mănăstirea Vatoped, aduse din Sfântul Munte Athos de către Arhimandritul Efrem însoțit de mai mulți monahi aghioriți.
Icoana Maicii Domnului Vimatárissa de la Mănăstirea Diaconești
Crucea Sfântului Constantin cel Mare de la Mănăstirea Diaconești
Icoana Maicii Domnului Vimatárissa de la Mănăstirea Diaconești
Crucea Sfântului Constantinde la Mănăstirea Diaconești
Din viața Sfântului Constantin cel Mare se cunoaște că după ce a văzut o cruce pe cer în timpul zilei, alături de cuvintele „Să biruiești întru aceasta!”, împăratul a luat o părticică din Cinstitul Lemn și a pus-o într-o raclă de aur de mare preț în formă de cruce, purtând-o cu sine în toate războaiele pe care le-a dat. Acest odor se păstrează în Mănăstirea Vatoped, despre care tradiția spune că a fost construită de însuși Sfântul Împărat Constantin cel Mare și distrusă apoi de Iulian Apostatul.
Crucea Sfântului Constantin cel Mare
Crucea Sfântului Constantin
Spre sfârșitul secolului al IV-lea, Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare, călătorind cu o corabie ce a naufragiat în apropierea mănăstirii distruse, a fost izbăvit în chip minunat de Maica Domnului, care l-a adus la țărm. Ca semn de mulțumire, fiica împăratului Teodosie cel Mare a dăruit atunci mănăstirii Icoana Maicii Domnului Vimatárissa.
Icoana Maicii Domnului Vimatárissa
De această icoană și de Crucea Sfântului Constantin este legată o minune petrecută în secolul al X-lea. Când piraţii arabi au năvălit în mănăstire ca s-o prade, tânărul ierodiacon Sava, care se îngrijea de odoare, a luat icoana și crucea și le-a ascuns într-o fântână din Sfântul Altar, punând și o lumânare aprinsă înaintea lor. Apoi a acoperit fântâna cu lespezi de piatră ca să tăinuiască ascunzătoarea. Mănăstirea a fost prădată şi distrusă, iar ierodiaconul Sava a fost dus în robie. După șaptezeci de ani, când Creta s-a izbăvit de stăpânirea arabilor, ierodiaconul, ajuns la adânci bătrâneți, s-a întors în mănăstirea sa de metanie. Acolo a arătat noului egumen locul unde ascunsese sfintele odoare și, după ce au făcut rugăciune, ridicând lespedea de piatră de pe fântână, monahii au aflat icoana Maicii Domnului și crucea stând drept pe apă, cu lumânarea aprinsă înaintea lor, arzând de șaptezeci de ani fără a se mistui.
De atunci până astăzi, icoana, crucea și lumânarea se află în biserica mare a Mănăstirii Vatoped, unde, spre pomenirea minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Vimatarissei.
Prăznuirea icoanei se săvârșește în fiecare an în marțea din Săptămâna Luminată, când icoana este purtată în procesiune în hotarele mănăstirii, cu cântări de laudă și cu rugăciuni de mulțumire și de cerere către Stăpâna și Doamna de Dumnezeu Născătoare.
